EXISTENŢA UNUI POPOR NU SE DISCUTĂ, EA SE AFIRMĂ

„...Părinţii şi strămoşii noştri au luptat veacuri de-a rândul pentru drepturile naturale ale naţiunii române. Desconsiderând interesele lor personale, înfruntând necazuri, insulte, pericole şi vijelii, membrii Comitetului partidului nostru naţional, cu fruntea ridicată, au mers tot înainte spre ţinta libertăţii noastre naţionale. Demni urmaşi ai lor, voim să trăim şi, dacă va pretinde soarta, să şi murim în serviciul cauzei poporului nostru. Prin osânde grele, persecutări, asupriri, nu ne vor înfrica puternicii zilei! Dar ne vom învăţa că numai prin fapte organizate şi rezistenţă va putea învinge cauza românilor!..."

Campania de dat MUIE politicienilor români

marți, 29 martie 2011

27 martie 2011


Ora 8 dimineata. Ma aflu intr-un apartament cu doua camere situat pe bulevardul Stefan cel Mare si Sfant din centrul orasului Chisinau. Suna telefonul. Buimac de somn il caut pe noptiera din stanga patului, pipaind cu mana toate obiectele ce se aflau acolo. In sfarsit il gasesc si cu ultima fortare il indrept catre ureche. Hai Mihai, vii cu noi? Ce sa fac? raspund eu. Pai nu vii cu noi? ca asa spuneai aseara, zise Sergiu Lascu de la capatul celalalt al receptorului. Sigur ca da, vin imediat! Stabilisem cu Sergiu, ca dimineata sa mergem la Cimitirul Ortodox Central, acolo unde sunt ingropati cativa deputati din Sfatul Tarii care la 27 martie 1918 votasera unirea cu Regatul Romaniei, pentru a participa la slujba de pomenire si pentru a depune cate o floare la mormintele acestora. Ma ridic din pat in viteza cea mai mare, exact ca in armata, deschid usa dormitorului meu, ajung in hol unde dau nas in nas cu Vasilica, colegul meu de apartament din cealalta camera pe care era sa-l faultez si fug spre baie sa ma spal. Hai Vasilica, ca am intarziat, spun eu. Cand am iesit din baie eram chior de somn, chiar daca ma spalasem pe fata cu apa rece, de Chisinau. Cu o seara inainte petrecusem cu prietenii mei intr-un restaurant din oras ce se numeste “la caruta”. Cred ca eram vreo 20 de camarazi in acel loc. Am baut, am mancat, am cantat si ne-am distrat cu karaoke-show. Ba chiar a fost si o intamplare destul de haioasa atunci cand am comandat o bautura margherita si m-am trezit dupa vreo ora de asteptare cu o ditamai pizza pe masa. Poftim comanda dumneavoastra, zise chelnerita. Probabil ca am fost destul de deficitar in exprimare atunci cand am comandat in limba romana acea bautura. Dupa un moment de uluire generala toata lumea de la masa incepu sa rada in hohote. Chelnerita care tocmai ma servise, ramasese si ea blocata si nu intelegea ce s-a intamplat. Pai nu ati comandat o margherita? Ba da, spun eu, dar o bautura, nu o pizza! In sfarsit a venit si bautura mea preferata pe care am savurat-o. Restaurantul “la caruta” are o instalatie de karaoke pe care camaradul meu din judetul Alba, Florin Beca, a zis sa o incerce. Zis si facut. A cantat ca un artist tot felul de melodii ale unor cantareti de succes. Toata lumea a aplaudat si s-a distrat in nestire. Pe la miezul noptii am cerut nota de plata si…surpriza! Pe bonul fiscal erau insirate bauturile si mancarea in limba romana, iar la urma, mai in josul paginii, in ruseste scria: cantece, 220lei(11 cantece x 20 de lei moldovenesti/cantec). Deh, la Chisinau in restaurantul “la caruta” daca vrei sa canti karaoke, platesti. In Romania de dincoace de Prut, daca ai voce si faci spectacol, patronul clubului de karaoke iti plateste bautura, te aplauda, te roaga sa vii si in a doua seara, asa...pentru atmosfera. Acolo, la Chisinau, dincolo de Prut platesti. Probabil ca daca prietenul meu canta in ruseste era “iertat”.

Ies impreuna cu Vasilica, in fata blocului in care locuiam, vad un taxi si ma arunc pe el. Repede, la cimitirul ortodox de pe strada Armeneasca, spun eu. Taximetristul, un nene la vreo 55-60 de ani imi spune in ruseste ca nu intelege nimic din ce-i zic. Mi-am dus mana la cap, plesnindu-mi fruntea si i-am zbierat in ureche: hellooo, la cimitiiiir! Pauza! Nu intelegea cuvantul cimitir. I-am gesticulat cuvantul cimitir facandu-mi cruce, dar nici vorba sa priceapa ceva. In sfarsit, dupa ce taximetrul ne-a invartit prin juma` de Chisinau ca “gaza la bec” intr-un final m-a lasat la capatul strazii armenesti, dar in partea opusa a orasului. Am hotarat sa ma dau jos din autoturism si sa o iau per pedes pe strada armeneasca tocmai in capatul celalalt al strazii, in locul unde este amplasat cimitirul central orthodox, la vreo 20 de minute de mers. Ajung la cimitir pe la vreo 8.30. Acolo era o slujba de pomenire chiar la mormintul unuia din membrii sfatului tarii care votase unirea din 27 martie 1918. Sa fi fost vreo 25 de persoane prezente, plus ceva presa, televiziune, preoti. Prin multime erau si tinerii liberali din partidul lui Mihai Ghimpu, prefacanduse interesati de eveniment(o fi fost platiti pentru aceasta?!). S-au depus flori la toate mormintele fostilor fauritori ai unirii de la 1918 dupa care ne-am deplasat la o manastire de la Durlesti(suburbie a orasului Chisinau). Ajungand la locul de destinatie am avut placuta surpriza sa constat ca biserica ne astepta infasurata in tricolor. Am intrat in lacasul care in acea dimineata de duminica 27 martie era arhiplin. Prin marea de oameni era prezenta si o echipa de la jurnal tv careia i-am acordat un interviu in care am vorbit despre insemnatatea zilei de 27 martie. Am asistat la slujba de duminica, am ascultat predica staretului si pe la ora 12.30 am plecat catre centrul orasului, in fata hotelului Cosmos, unde trebuia sa ma intalnesc si cu ceilalti camarazi de pe malul romanesc al Prutului care sosira de curand la Chisinau. Pe la 13.30 ne-am deplasat cu totii catre Academia de Stiinte a Moldovei unde ne-am intalnit cu celelalte organizatii si grupuri unioniste romanesti. Alaturi de noi au venit si vreo 20 de tineri de la Partidul National Liberal, cu un tricolor imens. De altfel, acest partid a fost singurul care a raspuns dorintei noastre de a strange toate grupurile unioniste intr-un singur mars. Noua Dreapta, Noii Golani, Spirit Romanesc, Desteptarea, Partidul Pentru Patrie, Partidul National Liberal, probabil si alte grupuri de care nu am cunostinta si care au format un cordon de manifestanti de peste 500 de oameni au fost trup si suflet in transmiterea mesajului ca Basarabia a fost, este si va fi Pamant Romanesc. Pe tot parcusul marsului s-au scandat diferite lozinci unioniste si s-a cantat desteapta-te romane. La un moment dat, in dreptul Arcului de Triumf, acolo unde este amplasata Piata Marii Adunari Nationale, pe trotuarul celalalt, unde este sediul Guvernului R.Moldova, un grup minuscul(sa fi fost vreo 20)de “tineri” la vreo 60-70 de ani, bine inarmati cu steaguri si banere pro-rusesti au inceput sa scandeze diferite lozinci numai de ei intelese. Coloana noastra de manifestanti a oprit cantand imnul Romaniei. Dupa aceea ne-am deplasat catre Teatrul National de Opera si Balet unde am incins cu totii Hora Unirii. Cam asa mi-am petrecut cea de-a 93-a aniversare a Zilei Unirii de la 27 martie 1918 si asta pentru ca prin venele mele curge sangele stramosilor mei care au luptat pentru reintregirea neamului nostru romanesc. Sunt convins ca si in anul viitor, pe 27 martie 2012, voi fi prezent tot la Chisinau, pentru cea de-a 94-a aniversare a Unirii.

Inchei cu intrebarea care ma macina in fiecare an in preajma zilei de 27 martie: de ce actualii deputati din Parlamentul R.Moldova nu vor sa voteze unirea cu tara mama, Romania, la fel cum procedasera predecesorii sai in data de 27 martie 1918?

PS: Reamintesc pentru cine nu stie, ca la data de 27 martie 1918, din cei 135 de deputati prezenti in Sfatul Tarii, 86 au votat pentru unire, 3 au votat impotriva, iar 36 s-au abtinut.

4 comentarii:

  1. In primul rind se merg pe ideea .Dezbina si stapineste i e mai bine a fie cit mai multe tari sa aiba de unde sa suga si pe urma ei sint superi acriti de romani sinu red ca e-ar conveni sa ii mulga si pe ei Bucurestiul sau ceva de genul ca au si ei prostii lor nu le mai trebuie timpitii nostri de Bucuresti

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu e chiar asa pentru ca Bucurestiul dpdv economic nu prea are ce "mulge" de la Chisinau. In afara de femei frumoase si ceva vin bun, R.Moldova nu prea are cu ce se lauda. Unirea noastra nu trebuie sa fie ca o casatorie din interes, ci ca una din dragoste. Cand doua tari se iubesc nu mai conteaza averea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna Mihai.Referitor la de ce nu voteaza Ghimpu,Filat si ceilalti,raspunsul este unul singur:interesul fundamental al acestor vremuri numit banul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Posibil ca UNIREA sa fie tinuta in loc cu ajutorul banilor primiti pe filiera ruseasca. Am observat ca in R.Moldova magazinele alimentare sunt pline de produse aduse din Rusia si Ucraina. Deasemenea daca te plimbi prin centrul Chisinaului, mai exact pe strada Stefan cel Mare si Sfant(un fel de Calea Victoriei de la noi), majoritatea spatiilor comerciale sunt inchiriate de catre etnicii rusi. In concluzie, cetatenii moldoveni muncesc pentru etnicii rusi, la fel cum in Romania cetatenii romani muncesc pentru etnicii tigani.

    RăspundețiȘtergere