18 septembrie 2011. Dupa cum stiti deja din postarile mele anterioare, am hotarat impreuna cu o delegatie a organizatiei in care activez de vreo cativa ani buni, sa ne deplasam la Gheorgheni pentru a marca cei 71 de ani de la masacrele trupelor maghiare ce au avut loc in toamna anului 1940. Toata saptamana m-au contactat telefonic o multime de oameni dornici sa participe alaturi de mine la marsul nostru de la Gheorgheni. Daca initial dorisem sa organizez o manifestare de amploare la Gheorgheni, mai ales ca in urma cu doua, trei zile tocmai aparuse pe scena politica romaneasca inca un partid unguresc condus de agentul Ungariei in Romania, Laszlo Tokes, am hotarat sa procedez altfel. Imi cer scuze ca i-am refuzat politicos, din motive destul de obiective, pe toti cei care ar fi vrut sa participe alaturi de mine la comemorarea victimelor atrocitatilor maghiare de la Gheorgheni, dar am zis sa organizez o actiune mai mult simbolica pentru a nu tulbura apele orasului unde in anul 1940 erau ucisi cu sange rece cei 58 de romani, asa ca am selectat doar 12 dintre camarazii mei. Zis si facut.
Ora 8.00. O dimineata superba de septembrie, neasteptat de calduroasa. Ma imbrac la foc automat, asa cum invatasem in armata si ma indrept spre masina. Ma imbarc si dau fuga spre autogara, acolo unde trebuiau sa ajunga in scurt timp camarazii mei de la Iasi, Suceava si Bacau. Pe drum ii preiau pe cei din Piatra Neamt. Ajungem in fata autogarii. Asteptam. Imi arunc ochii in zare sa vad ce miscari de trupe sunt prin preajma. Observ ca SRI-ul nu doarme, de asemenea, nici structurile politienesti. N-am inteles niciodata de ce aceste doua structuri, asa-zise de securitate, se calca pe bataturi pentru a urmari romanii patrioti! Pe trecerea de pietoni tocmai isi faceau aparitia doi lesinati de la politia locala, fosti comunitari, fosti gardieni publici, fosti paznici de fabrici si uzine ajunsi peste noapte un soi de politai mai prosti, din aia fara studii de specialitate, pe care guvernul nostru compus tot din fosti a uitat sa-i disponibilizeze. Mai incolo, intr-o parcare, observ un autoturism dacia solenza de culoare albastra cu numarul de inmatriculare NT- EZK ce astepta pe nu stiu cine. Un individ tuns scurt la vreo 30-35 de ani, bine spalat pe creier, coboara din ea in momentul cand noi aparem. Poarta o gentuta cu bretea asezata pe diagonala pieptului. Cand trece pe langa noi isi indreapta gentuta spre inainte, semn ca ne filma. Mirosea a doi si-un sfert(serviciul de informatii al militiei) de la o posta. Mirosea a prost. Se face ca se intalneste cu doi homalai cu fete de SRI(serviciul de informatii al MOSSAD-ului si al Ungariei), tradatori de Neam si Tara, pe care i-as extermina cu toata dragostea, cu care intra in discutii. Palavragesc putin si individul cu fata de militian se refugiaza inapoi in dacia solenza, monitorizandu-ne cu cea mai mare fidelitate. Probabil ca daca sunt nationalist, deci iubitor de Neam si Tara, pentru dobitocii din serviciile de informatii sunt catalogat drept terorist. Dupa ce ca sunt prosti gramada, au afaceri cu lumea interlopa si-i apara de necazuri pe politicienii infractori ai locului, mai au tupeul sa-mi urmareasca si toate miscarile. Imi vine sa ma duc la el si sa-i palesc una in bot, dar...ma abtin. Era prea dimineata si nici n-aveam chef de oleaca de bataie. Imi pastrez energiile pe mai tarziu, atunci cand ajung la Gheorgheni, in bozgorime. Iaca pentru ce sunt platiti securistii de Piatra Neamt, din banii contribuabililor! In loc sa-i urmareasca pe cei care au indatorat orasul Piatra Neamt catre bancile straine cu cateva zeci de milioane de euro construind mall-uri in care nu gasesti picior de om, telegondole cu care nu se plimba nimeni, stadioane unde nu exista fotbal ci doar spagi si alte tampenii din care se scot comisioane grase, astia ma urmaresc pe mine! Foarte tareee!!! Mesaj pentru sri-isti si politisti: sunteti prosti, bai! Faceti un filaj de tot rahatul.
Ora 8.30. In autogara din orasul in care locuiesc, ajung camarazii pe care ii asteptam. Ne salutam si ne indreptam spre masinile cu care trebuie sa ajungem la Gheorgheni. Mi-am arborat drapelul tricolor la geamul masinii si am demarat in tromba, lasandu-l pe politaiul de la doi si-un sfert intr-un nor de praf.
Ora 9.30. Ajungem in dreptul localitatii Lacu Rosu. Mi s-au incretit creierii si mai mult decat erau, atunci cand mi-au aparut in calea ochilor acele placute bilingve care delimiteaza orasul. Comerciantii de rahatele si drapele unguresti incep sa-si deschida tarabele. Acestia se uita mirati la masina mea din care flutura drapelul romanesc. Observ cum ungurenii isi infing discret unghiile in gat. Crapa ciuda in ei cand cineva are curajul sa-i infrunte.
Ora 10.30. Cu o intarziere de jumatate de ora fata de planul pe care il stabilisem, ajungem la Gheorgheni. Ne intalnim cu camarazii nostri din Brasov intr-un peco din afara orasului. Ne facem un plan de bataie si punem la punct ultimele detalii. Ne urcam in masini si dam o tura prin oras sa vedem care este starea de spirit. Imi sar in ochi o multime de securisti in civil. Acestia sunt recunoscuti pentru burtile lor imense incat n-ai cum sa-i ratezi. Sunt din toate soiurile. Unguri, rusi, israeliti si alti slujbasi ai altor state care sug Romania si-o vlaguiesc de 21 de ani lasandu-ne pe noi romanii in fundul gol. Sunt si cativa politisti si jandarmi, lucru care ma bucura. Sper sa fie romani, asta daca vrem sa nu ne-o luam pe cocoasa. Parcam masinile in fata primariei. Imi zgaraie retina drapelul secuiesc arborat pe cladire. Inchid ochii si zic ca nu vad bine si ca ceea ce percep este doar o inchipuire. Deodata, din tufisuri, de pe langa blocuri si din coltul strazilor se vad clipind o groaza de blituri ale aparatelor de fotografiat. Uauuu!!! Cred ca nici PDL-istii atunci cand furau voturi cot la cot cu PSD-istii nu au fost fotografiati asa cum am fost noi! Ce mai… parca eram pe covorul rosu de la Hollywood! Formam un sir Indian si ne indreptam incet, incet spre biserica ortodoxa din localitate. Pentru ca nu eram destul de vedete, 6 copchii ciudati, imbracati cu tricouri secuiesti au inceput sa ne fotografieze cu nesat. Aproape ca ne-au bagat aparatele in ochi. Ce-i si cu tehnologia asta! E mai rau ca in Japonia! Pentru scurt timp am avut impresia ca tot Gheorgheniul avea misiunea sa ne fotografieze. Ne-au pozat din toate unghiurile si mare lucru ca la noapte sa nu poata dormi din pricina noastra. Mi-e mila de ei. O sa le trimit la pachet niste somnifere.
Ora 11.00. Ajungem la biserica. Poarta bisericii era deschisa, biserica la fel. Intram in curte si asezam coroana de flori in fata troitei. Camarazii inconjoara troita si tin un moment de reculegere in memoria romanilor ucisi in 18 septembrie 1940. Zic rugaciunea "Tatal Nostru" in gand. Facem o fotografie sa o avem drept amintire pentru aceasta zi. Vreau sa am ce povesti copiilor mei si altceva decat manele, tiganie, pseudo-vedete alde Senzual ori mai stiu eu ce fatuci deocheate.
Intram in biserica la slujba de duminica. Inauntru sa fi fost vreo 30 de persoane, probabil ultimii romani din localitate. Copii isi trag mamicile de fuste si le intreba cine suntem. Acestea le explica ca suntem patrioti si ca este nevoie de noi. Dupa ce se termina slujba, preotul ne strange calduros mainile si ne miruieste. Un domn la vreo 60 de ani se apropie de mine, ma saluta si imi spune cat este de bucuros sa ne vada. “ Stiti domnul Tuburlui…ati venit exact cand trebuia. Tocmai a avut loc in orasul nostru sedinta Consiliului National al Maghiarilor din Transilvania. Stiti, Partidul lui Tokes!”
Ora 12.00. Plecam de la biserica spre autoturismele pe care le lasasem parcate in fata primariei. Dupa noi vin doi jandarmi si cei 6 copilasi unguresti inarmati pana-n dinti cu cele mai sofisticate aparate foto. Se tin dupa noi ca mieluseii dupa cioban. Incerc sa nu-i bag in seama, lasandu-i pe mana jandarmilor. Ajungem la masini fara nicio problema. Se apropie de noi o domnisorica de la presa locala si ia un scurt interviu unui camarad din Brasov. Spune ca este de la Harghita Nepe sau cam asa ceva. Termina al meu interviul, ne imbratisam si urcam in masini. Plecam fiecare de acolo de unde venisem. Am lasat in urma securistii, politistii, jandarmii si cei 6 secui. Prin oglinda retrovizoare am observat cum acestia se uita lung dupa noi. Trec prin dreptul liceului care din acest an are pe fatada sa amplasata stema Ungariei. Fac cateva fotografii si plec mai departe. Nu inteleg cum de este posibil asa ceva in Romania.
Am plecat din Gheorgheni cu sufletul rupt lasandu-i pe putinii mei romani sa-si desfasoare in liniste viata alaturi de cei care in septembrie 1940 colaborau cu armata hortysta ucigandu-le bunicii cu sange rece. Istoria locului este cruda, dar adevarata. Din ceruri ne priveau stramosii nostri care au luptat pentru acest Sfant Pamant Romanesc.
Ora 8.00. O dimineata superba de septembrie, neasteptat de calduroasa. Ma imbrac la foc automat, asa cum invatasem in armata si ma indrept spre masina. Ma imbarc si dau fuga spre autogara, acolo unde trebuiau sa ajunga in scurt timp camarazii mei de la Iasi, Suceava si Bacau. Pe drum ii preiau pe cei din Piatra Neamt. Ajungem in fata autogarii. Asteptam. Imi arunc ochii in zare sa vad ce miscari de trupe sunt prin preajma. Observ ca SRI-ul nu doarme, de asemenea, nici structurile politienesti. N-am inteles niciodata de ce aceste doua structuri, asa-zise de securitate, se calca pe bataturi pentru a urmari romanii patrioti! Pe trecerea de pietoni tocmai isi faceau aparitia doi lesinati de la politia locala, fosti comunitari, fosti gardieni publici, fosti paznici de fabrici si uzine ajunsi peste noapte un soi de politai mai prosti, din aia fara studii de specialitate, pe care guvernul nostru compus tot din fosti a uitat sa-i disponibilizeze. Mai incolo, intr-o parcare, observ un autoturism dacia solenza de culoare albastra cu numarul de inmatriculare NT- EZK ce astepta pe nu stiu cine. Un individ tuns scurt la vreo 30-35 de ani, bine spalat pe creier, coboara din ea in momentul cand noi aparem. Poarta o gentuta cu bretea asezata pe diagonala pieptului. Cand trece pe langa noi isi indreapta gentuta spre inainte, semn ca ne filma. Mirosea a doi si-un sfert(serviciul de informatii al militiei) de la o posta. Mirosea a prost. Se face ca se intalneste cu doi homalai cu fete de SRI(serviciul de informatii al MOSSAD-ului si al Ungariei), tradatori de Neam si Tara, pe care i-as extermina cu toata dragostea, cu care intra in discutii. Palavragesc putin si individul cu fata de militian se refugiaza inapoi in dacia solenza, monitorizandu-ne cu cea mai mare fidelitate. Probabil ca daca sunt nationalist, deci iubitor de Neam si Tara, pentru dobitocii din serviciile de informatii sunt catalogat drept terorist. Dupa ce ca sunt prosti gramada, au afaceri cu lumea interlopa si-i apara de necazuri pe politicienii infractori ai locului, mai au tupeul sa-mi urmareasca si toate miscarile. Imi vine sa ma duc la el si sa-i palesc una in bot, dar...ma abtin. Era prea dimineata si nici n-aveam chef de oleaca de bataie. Imi pastrez energiile pe mai tarziu, atunci cand ajung la Gheorgheni, in bozgorime. Iaca pentru ce sunt platiti securistii de Piatra Neamt, din banii contribuabililor! In loc sa-i urmareasca pe cei care au indatorat orasul Piatra Neamt catre bancile straine cu cateva zeci de milioane de euro construind mall-uri in care nu gasesti picior de om, telegondole cu care nu se plimba nimeni, stadioane unde nu exista fotbal ci doar spagi si alte tampenii din care se scot comisioane grase, astia ma urmaresc pe mine! Foarte tareee!!! Mesaj pentru sri-isti si politisti: sunteti prosti, bai! Faceti un filaj de tot rahatul.
Ora 8.30. In autogara din orasul in care locuiesc, ajung camarazii pe care ii asteptam. Ne salutam si ne indreptam spre masinile cu care trebuie sa ajungem la Gheorgheni. Mi-am arborat drapelul tricolor la geamul masinii si am demarat in tromba, lasandu-l pe politaiul de la doi si-un sfert intr-un nor de praf.
Ora 9.30. Ajungem in dreptul localitatii Lacu Rosu. Mi s-au incretit creierii si mai mult decat erau, atunci cand mi-au aparut in calea ochilor acele placute bilingve care delimiteaza orasul. Comerciantii de rahatele si drapele unguresti incep sa-si deschida tarabele. Acestia se uita mirati la masina mea din care flutura drapelul romanesc. Observ cum ungurenii isi infing discret unghiile in gat. Crapa ciuda in ei cand cineva are curajul sa-i infrunte.
Ora 10.30. Cu o intarziere de jumatate de ora fata de planul pe care il stabilisem, ajungem la Gheorgheni. Ne intalnim cu camarazii nostri din Brasov intr-un peco din afara orasului. Ne facem un plan de bataie si punem la punct ultimele detalii. Ne urcam in masini si dam o tura prin oras sa vedem care este starea de spirit. Imi sar in ochi o multime de securisti in civil. Acestia sunt recunoscuti pentru burtile lor imense incat n-ai cum sa-i ratezi. Sunt din toate soiurile. Unguri, rusi, israeliti si alti slujbasi ai altor state care sug Romania si-o vlaguiesc de 21 de ani lasandu-ne pe noi romanii in fundul gol. Sunt si cativa politisti si jandarmi, lucru care ma bucura. Sper sa fie romani, asta daca vrem sa nu ne-o luam pe cocoasa. Parcam masinile in fata primariei. Imi zgaraie retina drapelul secuiesc arborat pe cladire. Inchid ochii si zic ca nu vad bine si ca ceea ce percep este doar o inchipuire. Deodata, din tufisuri, de pe langa blocuri si din coltul strazilor se vad clipind o groaza de blituri ale aparatelor de fotografiat. Uauuu!!! Cred ca nici PDL-istii atunci cand furau voturi cot la cot cu PSD-istii nu au fost fotografiati asa cum am fost noi! Ce mai… parca eram pe covorul rosu de la Hollywood! Formam un sir Indian si ne indreptam incet, incet spre biserica ortodoxa din localitate. Pentru ca nu eram destul de vedete, 6 copchii ciudati, imbracati cu tricouri secuiesti au inceput sa ne fotografieze cu nesat. Aproape ca ne-au bagat aparatele in ochi. Ce-i si cu tehnologia asta! E mai rau ca in Japonia! Pentru scurt timp am avut impresia ca tot Gheorgheniul avea misiunea sa ne fotografieze. Ne-au pozat din toate unghiurile si mare lucru ca la noapte sa nu poata dormi din pricina noastra. Mi-e mila de ei. O sa le trimit la pachet niste somnifere.
Ora 11.00. Ajungem la biserica. Poarta bisericii era deschisa, biserica la fel. Intram in curte si asezam coroana de flori in fata troitei. Camarazii inconjoara troita si tin un moment de reculegere in memoria romanilor ucisi in 18 septembrie 1940. Zic rugaciunea "Tatal Nostru" in gand. Facem o fotografie sa o avem drept amintire pentru aceasta zi. Vreau sa am ce povesti copiilor mei si altceva decat manele, tiganie, pseudo-vedete alde Senzual ori mai stiu eu ce fatuci deocheate.
Intram in biserica la slujba de duminica. Inauntru sa fi fost vreo 30 de persoane, probabil ultimii romani din localitate. Copii isi trag mamicile de fuste si le intreba cine suntem. Acestea le explica ca suntem patrioti si ca este nevoie de noi. Dupa ce se termina slujba, preotul ne strange calduros mainile si ne miruieste. Un domn la vreo 60 de ani se apropie de mine, ma saluta si imi spune cat este de bucuros sa ne vada. “ Stiti domnul Tuburlui…ati venit exact cand trebuia. Tocmai a avut loc in orasul nostru sedinta Consiliului National al Maghiarilor din Transilvania. Stiti, Partidul lui Tokes!”
Ora 12.00. Plecam de la biserica spre autoturismele pe care le lasasem parcate in fata primariei. Dupa noi vin doi jandarmi si cei 6 copilasi unguresti inarmati pana-n dinti cu cele mai sofisticate aparate foto. Se tin dupa noi ca mieluseii dupa cioban. Incerc sa nu-i bag in seama, lasandu-i pe mana jandarmilor. Ajungem la masini fara nicio problema. Se apropie de noi o domnisorica de la presa locala si ia un scurt interviu unui camarad din Brasov. Spune ca este de la Harghita Nepe sau cam asa ceva. Termina al meu interviul, ne imbratisam si urcam in masini. Plecam fiecare de acolo de unde venisem. Am lasat in urma securistii, politistii, jandarmii si cei 6 secui. Prin oglinda retrovizoare am observat cum acestia se uita lung dupa noi. Trec prin dreptul liceului care din acest an are pe fatada sa amplasata stema Ungariei. Fac cateva fotografii si plec mai departe. Nu inteleg cum de este posibil asa ceva in Romania.
Am plecat din Gheorgheni cu sufletul rupt lasandu-i pe putinii mei romani sa-si desfasoare in liniste viata alaturi de cei care in septembrie 1940 colaborau cu armata hortysta ucigandu-le bunicii cu sange rece. Istoria locului este cruda, dar adevarata. Din ceruri ne priveau stramosii nostri care au luptat pentru acest Sfant Pamant Romanesc.
Genial. Felicitări pentru organizare, sper să devină o tradiţie locală această deplasare.
RăspundețiȘtergereLegat de monitorizarea SRI...aşa e peste tot, din păcate. Mai ţineţi minte aşa-zisa adunare a românilor de la Sfântu Gheorghe? Era o diversiune ungurească. SRI a şters totuşi câteva conturi de extremişti deghizaţi atunci. Poate mai sunt şi 2-3 români printre ei...
Ţin minte că deja unii români picaseră în capcană şi vroiau să vină îmbrăcaţi în costume naţionale sau în alb, cum suna apelul fals. Ideea era că băieţii în uniforme negre vroiau să-i deosebească mai uşor pe "valahi".
De asta spun, mare atenţie cu astfel de acţiuni, să nu se cadă în capcane.
Domnule Ţuburlui, dacă veţi auzi de acţiuni similare, nu vă sfiiţi să le acordaţi "consultanţă" şi să le împărtăşiţi din experienţa deplasărilor în aşa-zisa secuime, pentru că e teren minat şi s-ar putea face mai mult rău decât bine dacă cineva ar pleca la drum cu intenţii bune dar informaţii puţine.
Încă odată, felicitări!
Multumesc pentru felicitari.
RăspundețiȘtergere