Romania intre evreizare si tiganizare

1.Inceputul evreizarii in masa. Stim din istorie ca pe la mijlocul veacului al XIX-lea, francmasoneria hotara prin Conventia de la Paris din anul 1858, unirea Principatelor Romane intr-un singur stat. Pentru ca aceasta unire sa aiba loc, cele doua principate romane trebuiau sa accepte un proiect de constitutie in care evreii din Galitia si Rusia sa fie primiti in noul stat. Era o conditie importanta impusa de marile puteri, celor doua principate romanesti. Ce sa-i faci daca acesti evrei se inmulteau ca sobolanii si faceau cate 10-15 plozi, umpland apusul european! Asa ca, in timpul lui Cuza au fost cooptați evrei în posturi publice, iar legea comunală din 1864 le asigura dreptul de a participa în anumite condiții, la alegerile municipale. Codul Civil din același an (art. 7) stipula naturalizarea evreilor după zece ani de rezidenta în țara. Asta a fost inceputul pentru niste venetici, dornici de capatuiala si avizi de cuceriri politice. Dupa ce au cumparat aproape toti politicienii vremii, acestia au inceput sa faca regulile la noi in tara. Se pare ca Alexandru Ioan Cuza a fost cel care a inceput sa acorde drepturi sporite evreilor ce se pripasisera prin cele doua principate romanesti. Totusi, abia dupa debarcarea sa de catre Monstruoasa Coalitie, in 1866, a fost consfintita o noua constitutie in care a fost introdus un art.7 ce stipula clar ca “Insusirea de Roman se dobandesce, se conserva si se perde potrivit regulilor statornicite prin legile civile. Numai streinii de rituri crestine pot dobindi impamentenirea”. Mai tarziu, la Congresul de la Berlin din 1878 au fost facute presiuni asupra reprezentantilor romani, Ion Bratianu și Mihail Kogalniceanu, ajungandu-se sa se condiționeze recunoașterea independenței Romaniei, de acordarea cetațeniei romane tuturor evreilor din țara, la gramada. Aceste presiuni au fost facute în special de cancelarul Otto von Bismarck, care era in relații stranse cu un mare bancher evreu din Germania. Reprezentantii romani nu au cedat presiunilor, argumentand ca marea masa a evreilor recent sositi în tara nu erau integrabili în societatea romaneasca si ca naturalizarea se va face în mod individual. Din cauza acestor presiuni externe, facute de catre marile puteri, de nerecunoastere a independentei Romaniei fata de Imperiul Otoman daca nu se va modifica art. 7 din Constitutia promulgata in 1866, mai tarziu, printr-un decret regal de-al lui Carol, din 13 octombrie 1879, modifica acest articol aparand astfel: “Diferenţa de credinţe religioase şi confesiuni nu constituie în România o piedică spre a dobândi drepturile civile şi politice şi a le exercita”. Impământenirea era totuşi individuală (cu excepţia a 1.074 de evrei împământeniţi în bloc în urma participării lor la Războiul de Independenţă), iar cel care o cerea trebuia să demonstreze că este util ţării. Titu Maiorescu îşi argumenta părerea că evreii nu trebuie naturalizaţi în masă prin faptul că „nu putem primi în mijlocul nostru noi cetăţeni decât cu buna primire a ţării”. Mai multe despre acea perioada tulbure in care Romania a fost practic invadata de evrei, gasiti in scrierile lui Mihai Eminescu din “Chestiunea Evreiasca”. Scrieri care mai tarziu i-au adus chiar moartea din 15 iunie 1889. Asta a fost inceputul unei campanii puternice de evreizare a Romaniei, sustinuta de catre francmasonerie, scopul acesteia fiind crearea unui stat evreiesc la coada Europei. 2.Inceputul tiganizarii in masa a Romaniei. A inceput si a fost sustinut de catre regimul comunist al lui Ceausescu mai ales dupa anii `70. Asta pentru ca Elena Ceausescu era de etnie tiganeasca. Satenii din imprejurimile Petrestiului isi aminteau cum aceasta vindea seminte in gara. Tiganii au fost promovati de catre regimul Ceausescu in toate functiile publice, armata, securitate si pcr. Ceausescu s-a luptat din rasputeri sa-i sclavagizeze pe romani in folosul clicii sale politico-tiganesti si a incurajat “mamele eroine”, care de foarte multe ori erau de etnie tiganeasca, sa faca cate 10-15 copii, populatia minoritara tiganeasca crescand astfel de la cateva zeci de mii, la inceputul anilor `70, la cateva sute de mii la sfarsitul anilor `80. Au aparut si casatoriile mixte, tigani-evrei, tigani-romani, evrei-romani. Pe acestia-i vedeti astazi pe ecranele televizoarelor, in mass-media, in politica, afaceri cu statul, servicii de informatii, etc. Intre timp a venit decembrie 1989. S-a organizat o lovitura de stat pusa la cale de catre MOSSAD si KGB care a voit destramarea Romaniei, soldandu-se cu uciderea voita a peste 1.100 de romani. A fost numit un guvern provizoriu in componenta caruia se gaseau foarte multi indivizi cu origini evreiesti. Deasemenea a fost numit si un presedinte de aceeasi factura. Pe urma a inceput confuzia dintre evrei si tigani. Tiganii au primit o parte din aurul Romaniei, au inceput sa-si acorde de la sine putere titluri nobiliare gen rege al tiganilor, imparat, printi si alte astfel de bazaconii. Astazi evreii au creat un mecanism politic, social, economic foarte bine pus la punct, antrenand in acest plan diabolic etnia tiganeasca. Vedeti pe toate ecranele televizoarelor indivizi de etnie tiganeasca folositi de catre evreii ce conduc destinele Romaniei. Promovarea tuturor “vedetelor” provenite din casatoriile mixte romano-tiganesti fiind foarte agresiva. Intre timp, granitele Romaniei s-au deschis, iar primii care au luat calea pribegiei au fost evident tiganii, acestia apucandu-se de lucruri mai putin ortodoxe , izoland Romania pe plan international, evident cu un scop precis: Crearea unui stat tiganesc, condus de catre evrei. Rusia si Israel inca se bat pentru acest pamant. Evreii rusi s-au aliat intre timp cu toata Europa, iar evreii israeliti cu SUA in planul lor diabolic de tiganizare si control asupra Romaniei, astfel noi romanii ramanand prinsi intr-o capcana fara prea mari sorti de izbanda. Acesta este pe scurt, tabloul situatiei Romaniei.