EXISTENŢA UNUI POPOR NU SE DISCUTĂ, EA SE AFIRMĂ

„...Într-o țară de slugi el a introdus onoarea. Și într-o turmă fără caractere, orgoliul. România era o Sahară populată. Cei aflați între cer și pământ n-aveau nici un conținut decât așteptarea. Cineva trebuia să vină ..."

duminică, 12 septembrie 2010

Discursul de la Iasi pe care l-am rostit cu ocazia aniversarii celor 111 ani de la nasterea lui Corneliu Zelea Codreanu

Camarazi!!! Ne-am intalnit aici, langa Teiul lui Eminescu, pentru a serba cei 111 ani de la nasterea lui Corneliu Zelea Codreanu. Va intrebati probabil de ce il aniversam pe Corneliu Zelea Codreanu aici la bustul lui Mihai Eminescu? La intrebarea asta exista un raspuns logic, numai daca va ganditi cine conduce Romania din 1947, an cand, dupa abdicarea rusinoasa a Regelui Mihai, comunistii au pus mana pe putere. De peste 60 de ani Romania este condusa de catre comunisti si urmasii acestora. Urmasi care au preluat din mers mai vechile practici comuniste de musamalizare a adevarului celor intamplate in perioada interbelica. Acesti neocomunisti nu au venit calare pe tancurile sovietice in Romania asa cum procedasera parintii lor, ci calcand pe cadavrele celor peste 1.100 de tineri ucisi in evenimentele din decembrie 1989. Acesti neocommunisti nu urmaresc altceva decat uciderea sperantelor noastre. Cea mai importanta lovitura data poporului roman inca din anii `50 a fost cea de falsificare a istoriei pe care bunicii nostri au construit-o. Stim cu totii ca atat Miscarea Legionara, cat si Corneliu Zelea Codreanu au fost in decursul anilor stigmatizati si blamati in fel si chip, inventandu-se carti de istorie mincinoase ce au avut ca efect spalarea creierelor romanilor. Carti care in timp si-au facut lucrarea diavoleasca, deturnand adevarul catre minciuna. Comunistii si urmasii acestora n-au niciun interes ca adevarul sa se afle si astfel, deocamdata, suntem nevoiti sa ne strangem aici la bustul lui Eminescu. Pe Eminescu il consideram parintele spiritual al Capitanului si de ce nu, promotorul luptei nationale. Pentru ca, atat Mihai Eminescu cat si Corneliu Zelea Codreanu au luptat si au murit, culmea la aceeasi varsta, pentru cauza romanilor. Ei au avut un rol important in viata natiunii romane. Au aparut in peisajul romanesc cand era mai mare nevoie de ei si pot afirma, fara falsa modestie, ca acestia au fost trimisii lui Dumnezeu aici pe Pamantul Sfant al vechii Dacii. Iata de ce trebuie sa fim mandri ca suntem urmasii acestora si avem datoria de a continua munca celor doi mari corifei ai nationalismului romanesc. Sa vorbim cu oamenii de langa noi. Sa le aducem aminte ca sunt romani, ca sunt urmasii marilor nostri voievozi Mihai Viteazu si Stefan Cel Mare. Romanii trebuie sa-si reaminteasca ca in istoria lor a existat un Mihai Eminescu si un Corneliu Zelea Codreanu. Corneliu Zelea Codreanu, cel pe care ar fi trebuit sa-l aniversam maine, pentru ca maine este 13 septembrie ziua cand acesta a vazut acum 111ani lumina zilei. 13 septembrie 1899 - 30 noiembrie 1938. 39 de ani de lumina pe Pamant! Atat a dat Cel de Sus romanilor in secolul trecut, 39 de ani! Nu are rost sa vorbim prea mult despre Corneliu Zelea Codreanu, deoarece sunt convins ca dumneavoastra cunoasteti deja tot ce se putea scrie vreodata despre el si imi permit doar sa va citesc ceea ce scria Emil Cioran in "Profilul interior al Capitanului":
"Înainte de Corneliu Codreanu, România era o Saharã populatã. Cei aflati între cer si pãmânt n-aveau nici un continut, decât asteptarea. Cineva trebuia sã vinã.
Treceam cu totii prin desertul românesc, incapabili de orice. Pânã si dispretul ni se pãrea un efort.
Tara nu ne putea fi o problemã decât negativã. În cele mai necontrolate sperante, îi acordam o justificare de moment ca unei farse reusite. Si România nu era mai mult decât o farsã reusitã.
Te învârteai în aer liber, vacant de trecut si de prezent, îndrãgind dezmãtul dulce al lipsei de menire.
Biata tarã era o pauzã vastã între un început fãrã mãretie si un posibil vag.
În noi gemea viitorul. În unul clocotea. Si el a rupt tãcerea blândã a existentei noastre si ne-a obligat sã fim. Virtutile unui neam s-au întruchipat în el. România din putintã se îndreapta spre putere". Dragi camarazi, vi se pare ca traiti un deja-vu? Vi se pare ca ceea ce afirma Emil Cioran in scrierea sa, se intampla aievea? Ei bine, suntem exact in aceeasi situatie. Suntem ca tara, o Sahara populata. Depinde de noi, cei cu inima curata, sa schimbam actuala situatie. Noi nu vrem ca Romania sa fie din nou o Sahara populata. Trebuie ca noi cei din Noua Dreapta sa unim fortele de redesteptare a natiunii romane. Noi suntem urmasii Capitanului, iar Dumnezeu ne-a incredintat misiunea de a crea un suflu nou in natiunea romana. Si dupa cum spunea Emil Cioran, "cineva trebuia sa vina". Tind sa cred ca noi suntem aceia. Traiasca Legiunea si Capitanul!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu