Sfârșit de septembrie la Majadahonda
Când visul unora a fost să ajungă în Cosmos, iar al altora să treacă Prutul, eu toată viața am visat să ajung la Majadahonda. Și nu oriunde, ci fix în locul în care doi români, cei mai destoinici capi ai Mișcării Legionare și-au pierdut viața în războiul civil spaniol. Cu praf de pușcă, arme și muniție pentru că, din păcate, la vremea aceea așa se duceau luptele identitare. A fost o bătălie între cei care doreau să implementeze comunismul, cu republica lor, într-o monarhie hegemonică reprezentată de un rege care era unsul lui Dumnezeu. Sau cum ar spune bunica, a fost un război între diavol și Dumnezeu.
Am legat o panglică tricoloră pe crucea din fața monumentului, am depus un steguleț și m-am recules. Nu pot să descriu în cuvinte trăirea pe care o ai atunci când ajungi acolo. Este un amestec de bucurie și lacrimi pe care nu le poți stăpâni. E ceva unic.
Căzuți pentru Dumnezeu, Spania și România, asta scrie pe frontispiciul monumentului care are reprezentate două litere m ce sunt unite de o cruce.
Dacă după 84 de ani Spania este monarhie se datorează și celor două jerfe românești, Moța și Marin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu