“Dimensiunea” Bucuresti.

Am ales un astfel de titlu pentru cunoscatori, stiindu-se inca din cele mai vechi timpuri ca spiritul parcurge mai multe “dimensiuni”. Vreau sa va demonstrez ca si corpul fizic pateste la fel aici, pe Pamant. Tin minte, ca atunci cand eram in clasa 1 primara, invatatoarea a venit la scoala cu doua cercuri, unul mare si unul mic , sa ne invete cum arata A reunit cu B. Cercul mic a fost inclus in cercul mare(cred ca daca faceam o schita, intelegeati mai bine) si am inteles cum e cu reunirea asta. Cam asa sta si Romania. Nu, nu va ganditi ca vreau sa abordez situatia in care se afla Romania si Basarabia, despre asta intr-un articol viitor. Stim cu totii ca exista doua Romanii, una mare si una mica. Sa luam cercul cel mic si sa-i zicem Bucuresti, iar cercului mare Romania. Cercul mic, adica Bucuresti, este inclus in cercul mare, Romania. Bucurestiul este un oras plin de figuri geometrice de toate formele. Cele mai multe le gasiti in zona Dorobanti, la cafenelele unde beizadelele nomenclaturii securisto-comuniste isi desfasoara activitatea pe banii babacilor stand de dimineata devreme si pana noaptea tarziu in fund pe fotoliile moi, principala activitate fiind pescuitul de “fufe” neaparat blonde si “spartul in figuri”. In zona aceia nu veti gasi parcate loganuri sau masini sub 20.000 de euro, numai masini scumpe si jeepuri de 80.000-100.000euro. Din pacate tot din Bucuresti se da si ora exacta. Parlamentarii neavand alta treaba dau legi proaste pentru noi, dar bune pentru ei dupa sloganul “ei cu ei si noi cu noi”. Trusturile mogulior ce controleaza televiziunile si ziarele centrale tot aici le gasiti, iar manipularea si diversiunile propagate prin televizor tot de aici pleaca.Nu trebuie uitati nici unii locuitori ai orasului(vreun million si juma`,sa zicem) care sunt adusi inca de pe timpul lui Ceausescu, buni pentru cantat ode marelui conducator iubit, buni aplaudaci si folositi atunci, ca si acum ca masa de manevra sau mai pe intelesul lor, ca umplutura. Cum va dati seama care-i in plus prin Bucuresti, desigur inafara de parlamentari? Uitati-va la televizor, la gloatele de tolomaci ce se vaccineaza zilele astea. Sa va povestesc cum a fost prima mea sosire in Bucuresti. Am plecat linistit din Piatra Neamt, cu masina, sa vad cum arata capitala tarii, sa o vizitez. Era prima data cand mergeam cu masina personala, ca dealtfel mai fusesem in Bucuresti, dar cu alte mijloace de transport. Toate bune si frumoase pana in dreptul localitatii Movilita(este situata dupa Urziceni, cum te duci spre Bucuresti) unde pe marginea soselei(nu-l pot numi drum european), un autoturism cu numere de Franta era oprit pe avarie, iar doi cetateni de culoare, de etnie tiganeasca, faceau semne disperate sa opresc. Am trecut pe langa ei aratandu-le degetul mijlociu si spunandu-le cat m-a tinut gura …TEAPA!!! Apropo de asta. Si astazi, dupa ani de zile acei etnici, cu aceiasi masina, tot cu numere de Franta “presteaza “aceiasi activitate, datul disperat din maini, doar, doar o opri cineva pe care sa-l talharesca. Alooo!!! Politia din Movilita!!! Ma aude cineva!!! In sfarsit. Conduc. La un moment dat hotarasc ca e timpul de o pauza. Cei care cunoasteti traseul stiti ca exista o localitate Sinesti. Opresc cat mai aproape de acostament si inchid ochii incercand sa ma odihnesc dupa un parcurs de vreo 330 de kilometri fara oprire. Pana in buricul targului Bucurestilor mai aveam vreo 25 de kilometri. Cred ca am atipit vreo 5 minute cand, deodata, ma trezesc cu batai in geamul lateral al masinii. Deschid ochii. Un politist imi face semn sa deschid geamul masinii, sa putem comunica mai usor. ”Va rugam sa va deplasati, ca nu-i bine sa opriti aici”. Sunt obosit omule, c-am condus toata noaptea, spun eu. Dar nu e bine sa opriti aici. De ce ? Pentru ca a-ti intrat in zona neagra a Romaniei. Cum adica? Vreau sa spun, ca aici este o comuna locuita in majoritate de tigani care atunci cand vad un om singur in masina odihninduse, il ataca. Aoleuuu!!! Pai in ce tara traim? M-am “frecat” la ochi si…dai viteza, mai nene. Cu cat ma apropiam de Bucuresti, cu atat se innegrea totul. Stiti ca limita de viteza in localitati este de 50 kilometri la ora, limita ce nu o poti respecta, in mod special in dreptul localitatilor unde bantuie cetatenii de culoare. Daca cumva va opreste vreun nene cu vesta reflectorizanta si cascheta pentru ca fara sa vreti a-ti scapat piciorul in pedala aveti un motiv foarte bun de-al convinge sa va ierte. Asa ca am traversat localitatile din apropierea Bucurestiului cu peste 100 la ora. Inteleg perfect de ce cetatenii tigano-rromi(nu vreau sa supar pe nimeni, daca-i spui unui astfel de specimen tigan, se supara ca nu-l faci rrom, iar daca-I faci rrom se-ncrunta ca nu-i zici tigan de nu mai stiu cum si pe cine sa nu discriminez) isi intemeiaza “asezarile” in jurul marilor orase, ca au din ce “trai”.Ce sa-i facem daca munca-i doar pentru romani! Prin dreptul comunei Afumati, pe marginea drumului, salasluiau munti de gunoaie. Mizerie cat vezi cu ochii. Asa ma astepta Bucurestiul. In dreptul complexului Europa oamenii, romani si tigani deopotriva, traversau strada prin loc nepermis chiar prin fata masinii mele. A trebuit obligatoriu sa opresc, sa nu-i calc, Doamne Fereste! Un sofer din spatele masinii mele, aflat desigur intr-un jeep cu numere de IF(bucurestenii–i zic taran) se apuca de claxonat. Incep sa ma “treaca” transpiratiile. Vazand nea` omul cu jeep ca nu-i chip ca eu sa-mi pun masina in miscare (ar fi trebuit sa trec prin oameni ca prin popice), veni la mine si ma apostrofa: ”misca-te…moldovene, ca doar nu suntem in Moldova!’’ Mai baga vreo 3 seturi de injuraturi, de mama, frati, cumnati pe care desigur, nu le pot reproduce. Mai merg vreo cativa kilometri, in care am intalnit sinucigasi de toate soiurile ce se aruncau prin fata masinii, masini care-mi taiau calea, portiere izbite, tipete, claxoane, scrasnete de roti, ce mai…vacarm total. Si ca tabloul sa fie complet la intersectia Bucur Obor, doi soferi,unul mai viteaz ca celalalt, isi imparteau suturi in portierele masinilor.”Fara numar”. O nebunie totala. Daca sunteti cumva un om calm, controlat si cu bun simt va invit sa dati o tura prin Bucuresti si va veti schimba radical. Cum spuneam, eram la Bucur Obor si hotarasc brusc sa ma intorc acasa la Piatra Neamt, zicandu-mi ca astazi nu-i ziua mea norocoasa sa vizitez Bucurestiul. Cu ajutorul lui Dumnezeu, traversez cartierul Colentina si incet, incet ies din Bucuresti. Uitandu-ma in oglinda retrovizoare, Bucurestiul ramanea intr-un nor cenusiu. Prima mea vizita in capitala tarii se incheia destul de prost. Pana la Piatra Neamt am condus atat de linistit de parca ma aflam intr-o alta dimensiune, intr-o alta Romanie. Nu are rost sa va povestesc cum m-a intampinat sotia, in pragul usii asteptandu-ma cu mainile-n solduri.” Ei, cum a fost craiule…??? Singur la Bucuresti! Bineee…!!! Raspund ranjind! Au trecut anii si Dumnezeu a vrut sa-mi desfasor activitatea in Bucuresti. Daca atunci cand plec din oraselul meu drag, Piatra Neamt, sunt un sofer cuminte, cand intru in Bucuresti, ma transform in cea mai feroce fiara. Capitala tarii te schimba fara sa-ti dai seama. Daca vrei sa rezisti in traficul bucurestean trebuie neaparat sa treci in “dimensiunea nesimtirii”. In jungla Bucuresti vietuiesc doar cei puternici, asa mi-a spus un bucurestean nestiind ca noi, majoritatea “provincialilor”, traim intr-o alta dimensiune.