EXISTENŢA UNUI POPOR NU SE DISCUTĂ, EA SE AFIRMĂ

„...Părinţii şi strămoşii noştri au luptat veacuri de-a rândul pentru drepturile naturale ale naţiunii române. Desconsiderând interesele lor personale, înfruntând necazuri, insulte, pericole şi vijelii, membrii Comitetului partidului nostru naţional, cu fruntea ridicată, au mers tot înainte spre ţinta libertăţii noastre naţionale. Demni urmaşi ai lor, voim să trăim şi, dacă va pretinde soarta, să şi murim în serviciul cauzei poporului nostru. Prin osânde grele, persecutări, asupriri, nu ne vor înfrica puternicii zilei! Dar ne vom învăţa că numai prin fapte organizate şi rezistenţă va putea învinge cauza românilor!..."

Campania de dat MUIE politicienilor români

vineri, 6 decembrie 2013

Corneliu Codreanu – In cautarea adevarului

Partea a 2-a(o relatare despre prima parte gasiti aici: http://tuburluimihai.blogspot.ro/2012/12/in-cautarea-adevarului-pe-urmele-mortii.html).
Sambata, 30 noiembrie 2013.
Ma aflu in Bucuresti. E o zi frumoasa. Soarele imi zambeste. Cred ca sunt in jur de 5-6 grade Celsius. Sunt cu chef de viata. Ma aflu in cimitirul Reinvierea.

Dupa ce am traversat aleea principala a acestuia imprejmuita ochi de cavouri tiganesti, iata-ma in fata mormintelor familiei Zelea Codreanu. Bentitele tricolore pe care le infasurasem in urma cu 3 luni in jurul celor 4 cruci iesisera lipsa la apel. Una disparuse vis a vis cocotata pe crucea unui alt mormant. Pana sa apara aceste bucatele de panza din tricolorul romanesc, totul era anost. Daca nu ai fi fost un fin cunoscator al acestor locuri, nu ai fi stiut cine sunt cei care isi odihnesc somnul de veci pe aici. Cineva venise si plantase cateva crizanteme.
Ingenunchez. Ma rog in liniste. Aprind cateva candele aduse de la Piatra Neamt. Imi reinoiesc juramantul:
1. Sã trãiesc în sãrãcie, ucigând în mine poftele de îmbogãtire materialã.
2. Sã trãiesc o viatã asprã si severã cu alungarea luxului si a îmbuibãrii.
3. Sã înlãtur orice încercare a exploatãrii omului de cãtre om.
4. Sã  mã jertfesc permanent pentru tarã.
5. Sã apãr Miscarea Legionarã, cu toatã puterea, împotriva a tot ce ar putea s-o ducã pe cãi de compromisuri sau compromitere; sau împotriva a tot ce ar putea sã-i scadã mãcar înalta linie moralã.



In cele 3 fotografii de mai sus o sa gasiti cateva inadvertente care o sa va puna creierii in miscare. Este lesne de observat ca numele profesorului Ion Zelea Codreanu, tatal Capitanului, apare pe doua cruci dedicate ce sunt amplasate pe doua morminte diferite. Sunt inscriptionati aceiasi ani de nastere si de deces. Oare de ce? Ce se ascunde de fapt intr-unul dintre aceste doua locuri de veci?

Nicadorii, Decemvirii, Capitanul, Ionel Mota si Vasile Marin
Ceea ce a mai ramas din ramasitele pamantesti ale celor 16 au fost ingropate in mare graba intr-una dintre cele doua gropi, mormantul nr. 2, cel cu crucea noua. Osemintele se afla acolo de ani de zile, inhumate fara slujba.

Unul dintre fratii Capitanului, Catalin Zelea Codreanu culege o serie de documente din care reiesea ca cei 16 se aflau ingropati langa mormantului tatalui acestuia. Initiaza toate demersurile pentru deshumare. Si-ar fi dorit ca ramasitele pamantesti ale celor 16 sa fie reinhumate crestineste, cu slujba. Insa nu a reusit mare lucru pentru ca demersul sau a fost blocat de catre ministrul de interne al acelor vremuri, Gavril Dejeu(PNTCD). Gavril Dejeu, ministru de interne intre anii 1996-1999 in timpul guvernarii CDR, fratele unei capetenii importante a rezistentei anticomuniste din muntii Apuseni era ultima veriga din noianul de parafe si aprobari. Supus unor presiuni venite din cercurile securistice acesta nu aproba deshumarea.


In spatele pietrei funerare a mormantului cu nr. 4 se afla aceasta cruce, foarte bine ascunsa de ochii curiosilor. Dupa cum bine se observa poarta numele unuia dintre fii lui Ionel Mota si a Iridentei Zelea Codreanu, sora Capitanului. Mihai Mota a dorit sa fie ingropat alaturi de tatal lui. Aici puteti vizualiza unul dintre cele mai secrete locuri din Romania: http://www.youtube.com/watch?v=K93gvxB-sQk

Epilog:
“Mihai, de ce te agiti atata? Lasa-i pe cei cu capetele rase sa se roage la sosea, la Tancabesti, pentru ca asta merita! Nu se supara nimeni.”

Un comentariu:

  1. Mihai, cu toate ca nu am capul ras :) si mi-as fi dorit sa merg si eu. Anul urmator cu siguranta vom merge impreuna. Ai facut un lucru minunat. Tinem legatura. Doamne ajuta! Vasi

    RăspundețiȘtergere