Romania fara comunisti - scenariu din viitor

Dimineata, pe la 10. Suna telefonul. “D-le Tuburlui, nu vreti sa candidati la Senat, din partea partidului nostru?” Pentru cateva momente am ramas in cumpana, iar prin ochii mei s-a derulat foarte repede un film din viitor, unde ma vedeam la tribuna Parlamentului cu doua AKM-uri in maini, din acelea cu incarcatoare triple, de juma` de metru. Peste tot era plin de sange si mirosea puternic a praf de

 pusca. PDL-isti, USL-isti, PP-DD-isti si UNPR-isti erau claie peste gramada, plini de sange, rugandu-ma sa-i crut si sa nu-i impusc. MRU, Pavelescu, Neamtu si cu Papahagi erau in genunchi si isi faceau sfanta cruce tipand in gura mare sa-i iert, ca sunt de dreapta. Ponta si Crin se taraiau prin sange cu capetele sparte, cautand un culoar de scapare. I-am executat pe toti, fara sa clipesc, fara nicio remuscare. Nimeni nu a scapat. 464 de gloante am terminat din 465. Mi-am mai lasat unul pentru zile negre. Afara lumea ma aclama si ma aplauda. “D-le Tuburlui, sunteti salvatorul nostru. In sfarsit s-a facut dreptate. Ne-ati scapat de comunisti. Sunteti eroul nostru.” Am fost scos din Parlament pe brate, in ritmul muzicii celor de la Parazitii. Cheloo a venit spre mine, mi-a aratat svastica de pe spinare, m-a salutat legionareste si mi-a spus: “Mihai, mai avem de ucis jumatate din populatia Romaniei.”

“D-le Tuburlui, ce spuneti, sunteti de acord sa candidati?” M-am trezit brusc, iar interlocutorul meu de la capatul celalalt al telefonului mi-a spus sa-i dau un raspuns cat mai urgent.

Ce ma sfatuiti sa fac? Daca o sa mi se indeplineasca visul? E o vorba care spune cam asa: ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample.