Noua Dreapta prezenta la Cluj - Parerea mea

Ora 4 am. Demaram in tromba lasand orasul Piatra Neamt intr-un nor de praf. Sunt in masina alaturi de alti 4 camarazi care asteapta cu nerabdare intalnirea noastra de la Cluj. Unii dintre ei sunt la prima participare si isi doresc ca la marsul memorial Avram Iancu sa faca cunostinta cu prietenii lor contactati prin intermediul retelelor de socializare. Este interesant sa te intalnesti cu un tip sau cu o tipa care impartaseste aceleasi principii cu ale tale, cu care ai corespondat luni intregi infierbantand tastele computerului, dar pe care nu ai avut ocazia sa-l sau sa o cunosti fizic. In asa-zisul Tinut Secuiesc facem vreo doua-trei popasuri pentru a lipi cateva afise ce-i indeamna pe locuitori la unitate, impotriva coruptiei, somajului si saracirii populatiei. Nu avem nimic cu cetatenii de etnie maghiara, ci doar cu reprezentantii acestora aciuati in fotoliile parlamentare in mod ilegal. Toti sunt constienti ca atat politicienii maghiari, cat si cei romani nu se intereseaza de soarta comunitatilor lor, ci de conturile lor personale. Fata de ultima data cand trecusem prin “Tinut”, constat cu surprindere ca strazile au capatat un covor de asfalt nou-nout, menajand pivotii si suspensiile autoturismului. In rest, saracie lucie. Am vazut aceleasi porti unde troneaza drapele secuiesti si maghiare, aceiasi oameni posomorati care mergeau pe marginea soselelor spre cine stie ce destinatii. Iesim din zona caselor bantuite de culorile rosu-alb-verde si trecem prin orasele Toplita si Reghin. De cand intri in aceste orase si pana iesi, cat vezi cu ochii, peste tot, troneaza triumfator drapelul Romaniei. Aproape la fiecare casa vezi un asemenea steag. Mandria lor de a fi romani este cu mult mai profunda fata de alte zone ale tarii. Nu le este rusine si nu sunt timorati de identitatea lor romaneasca, in ciuda faptului ca autoritatile de la Bucuresti au facut pe dracu-n patru ca sa-i uite. Ma uit pe geamul masinii la toate drapelele rosu-galben-albastre si simt fericire prin toti porii mei. Un licar de speranta imi strabate inima. Ce frumoase sunt aceste culori!

Ora 11. Ajungem in orasul Cluj Napoca. Parcam in centru, langa Catedrala Ortodoxa Mitropolitana. Dam nas in nas si cu alti camarazi veniti din alte parti ale tarii. Mergem cu totii spre locul de intalnire, Piata Mihai Viteazu. Statuia ecvestra arata in ultimul hal. De asemenea, observ ca lipsesc si cateva placi false, facute din praf de marmura. Asa isi trateaza conducatorii Romaniei, stramosii! Monumente care au soclul placat cu imitatie de marmura. Probabil ca marmura originala a luat calea Casei Poporului, iar dupa revolutie, a urmat drumul strainatatii. Se incheaga amicitii noi si se reintalnesc vechi prieteni. Discutam despre viitorul nostru in actuala conjuctura politica internationala.

Ora 12. Incepe marsul memorial Avram Iancu. Suntem deja la a IV-a editie. Suntem singura miscare din Romania care o data pe an organizeaza un astfel de mars dedicat craisorului muntilor. Peste 200 de membri si simpatizanti ai Noii Drepte marsaluiesc pe traseul: Piata Mihai Viteazu -- Regele Ferdinand -- Piaţa Unirii -- Bulevardul Eroilor -- Piaţa Avram Iancu. Nu se putea un alt itinerariu al acestui mars fara aceste denumiri istorice. Priviti si dumneavoastra ce nume de strazi am inclus in marsul nostru dedicat lui Avram Iancu: Mihai Viteazu(Dacul, cum ii spuneau "occidentalii"), voievodul care in anul 1.600 reusea sa-i uneasca pe locuitorii aceleiasi limbi vorbite, sub acelasi sceptru, intr-o tara pe care a redenumit-o DACIA. Regele Ferdinand, intregitorul care a pasit pe urmele marelui Mihai Viteazu, in ciuda originilor sale germane. Piata Unirii, unirea tuturor romanilor sub acelasi crez. Bulevardul Eroilor, care te duce cu gandul la toti oamenii ce s-au sacrificat pentru ca tara asta sa fie libera, demna si prospera. Avram Iancu, craisorul ce a stiut sa-i uneasca pe moti, luptand pentru dreptatea neamului romanesc.

Ora 13. Marsul ia sfarsit in Piata Avram Iancu. Se tin discursurile. In acest an am vrut sa fiu mai original recitand o parte din poezia “La arme”, scrisa de Mihai Eminescu, cenzurata de catre toate institutele si centrele de cultura asa-zis romanesti, necunoscuta publicului larg. Sistemul a vrut ca locuitorii acestei tari sa-l cunoasca pe Eminescu doar ca pe un poet vesnic indragostit. Total fals. Stim ca Mihai Eminescu era un razvratit al vremurilor de atunci. Sunt convins ca daca ar fi trait, acesta i-ar fi calcat pe cap, pe toti dusmanii nostri ce ii regasiti astazi in Parlament. Nu mai e niciun secret ca toti, dar absolut toti parlamentarii lupta impotriva poporului roman.

La arme
Maghiar, tatar cu cap de câne
De noi și azi îți bați tu joc...
Sub pumnul nostru vii tu mâne
Strămutăm falcile din loc,
Și limba ta muiată-n ură
Ți-om smulge-o, câne tu, din gât,
Ți-om băga pumnul nostru-n gură
Căci, câne, te iubim atât.
Și brațul nostru-o să vă farme
Și robi veți fi, măriți stăpâni,
La arme, la arme,
La arme, frați români!

Iar tu, iubită Bucovină
Diamant din steaua lui Ștefan
Ajuns-ai roabă și cadână
Pe mâni murdare de jidan,
Rușinea ta nu are samăn
Pământul sfânt e pângărit...
Mișel, și idiot, și famăn,
Ce ai mai sta la suferit,
De-acuma trâmbiți de alarme,
Nălțați stindardul sfânt în mâni
La arme,
La arme, dar români.

Pierduți sunteți pe Criș și Mureș,
E moarte, e leșin, e somn?
Au Dragoș nu-i din Maramureș,
Au n-a fost la Moldova Domn?
N-ai frânt a dușmanilor nouri,
N-ai frânt pe leși și pe tătari,
Au Dragoș, vânător de bouri,
N-ai să vânezi și pe maghiari?
Rușine pentru cel ce doarme,
Sculați ca să nu muriți mâni
La arme,
La arme, dar români.

Din laur nemuritorii ramuri
O, țară pune-n frunte azi
Și-n tricolorul mândrei flamuri
Să-nfășuri pieptul tău viteaz.
Și smulge spada ta din teacă
Și-ți cheamă toți vitejii tăi.
Și la război ea demnă pleacă
Cu pui de șoimi și fii de zmei
În rânduri, rânduri ea să farme
Calmuci, tătari, dușmani, stăpâni,
La arme, la arme,
La arme, frații mei români.

Am incheiat aceasta poezie intr-un ropot de aplauze. Foarte multi camarazi mi-au strans mana si m-au felicitat pentru curajul meu. Le-am spus ca nu trebuie sa fie un act de curaj sa reciti o poezie. Cu-i nu-i convine ce a scris Mihai Eminescu, sa-l dea in judecata, iar in cel mai rau caz, sa se duca dupa el. Dupa mine au urmat si alte discursuri, dar parca al meu a fost cel mai tare si asta pentru ca am gasit o modalitate sa-mi exprim in public nemultumirea fata de ce se intampla in aceasta tara.

Punct.