EXISTENŢA UNUI POPOR NU SE DISCUTĂ, EA SE AFIRMĂ

„...Părinţii şi strămoşii noştri au luptat veacuri de-a rândul pentru drepturile naturale ale naţiunii române. Desconsiderând interesele lor personale, înfruntând necazuri, insulte, pericole şi vijelii, membrii Comitetului partidului nostru naţional, cu fruntea ridicată, au mers tot înainte spre ţinta libertăţii noastre naţionale. Demni urmaşi ai lor, voim să trăim şi, dacă va pretinde soarta, să şi murim în serviciul cauzei poporului nostru. Prin osânde grele, persecutări, asupriri, nu ne vor înfrica puternicii zilei! Dar ne vom învăţa că numai prin fapte organizate şi rezistenţă va putea învinge cauza românilor!..."

Campania de dat MUIE politicienilor români

duminică, 24 octombrie 2010

Discursul pe care il voi rosti de Ziua Armatei, la Iasi

Maine 25 octombrie este ziua armatei romane. Se implinesc 66 de ani de cand bunicii nostri eliberau la Carei, ultima palma de pamant aflata sub ocupatie hortysta. A fost atunci o victorie rasunatoare ce a incununat astfel zecile de mii de jertfe pe care militarii romani le-au avut in dorinta lor de eliberare si refacere a vechilor granite din vestul Romaniei. Dupa ce pierdusem Ardealul prin rusinosul Dictat de la Viena din 30 August 1940, soldat cu peste 3.000 de romani ucisi de catre trupele hortyste, iata ca veni si ziua noastra a romanilor, ziua cand armata romana a sunat din trambite reintregirea patriei si imi aduc aminte ce am citit intr-o carte despre acest mare eveniment. Citez din ceea ce scria intr-un carnetel in data de 26 Octombrie 1944, la o zi dupa eliberarea Ardealului, Ministrul de Razboi, generalul Mihai Racovita: “Romanii, cu mic, cu mare, tresalta la sunetul trambitelor biruitoare. Ardealul a revenit astazi, prin lupta dreapta si jertfa vrednica, la trupul din care a fost rupt“. Acelasi ministru amintea in scrierile sale ca pentru eliberarea Ardealului, armata romana a participat cu peste 250.000 de militari din care au fost ucisi, raniti ori disparuti aproximativ 50.000. Cu totii datorãm un profund respect acestor soldati romani care au luptat cu toatã fiinţa şi puterea lor, propulsati de o flacara launtrica a patriotismului şi sentimentul datoriei fata de tara. Sa nu uitam niciodata ca o parte din acei soldati ce s-au sacrificat pentru tara, poate nu au fost ingropati crestineste niciodata si isi odihnesc somnul de veci pe sub cine stie ce brazde de pamant. De aceea poate au rãmas de multe ori anonimi, dar ei stiu cã întotdeauna numele lor s-a contopit cu cel al ţãrii, cu cel al neamului, sub mantia lui Dumnezeu. Din pacate acesti eroi care si-au dat viata pentru ca noi astazi sa vorbim romaneste vad de acolo de sus din ceruri o Romanie ravasita de conflictele si interesele politice ale unor clanuri mafiote ce au pus stapanire pe jertfa si pe sacrificiul lor suprem. Vad o armata romana mercenara, cu oameni platiti sa ucida semeni de-ai lor prin alte tari straine pe unde nici nu visau ei ca vor ajunge vreodata. Cine isi inchipuia ca armata romana va avea pierderi de vieti omenesti prin Irak ori Afghanistan? Eroilor nostri ce au luptat in razboaiele de eliberare nationala li se adauga astazi niste falsi ostasi ce-si pierd viata prin nu stiu ce tari straine, aflate prin nu stiu care desert. Auziti cu totii pe la televizor, ca mai marii statului roman spun despre soldatii ce se sting prin Irak ori Afghanistan ca au murit ca niste eroi. Se rasucesc adevaratii nostri eroi in morminte la auzul acestor cuvinte! Dar nu e suficient ca militarii romani mor prin nu stiu ce colt de lume impinsi de saracia de acasa. Nu! Am sa ma abat un pic de la ce era normal sa vorbesc aici si reamintesc cu ce s-au ocupat sau se ocupa inca sefii armatei romane care de peste 20 de ani au uitat ca sunt in slujba tarii si s-au apucat de facut afaceri cu tehnica militara second-hand, cumparata din alte state membre ale NATO, ca fiind casate, pe foarte multe sute de milioane de euro. Pe langa aceste achizitii de tehnica militara second-hand, aruncata la cos de catre alte state, ei s-au mai ocupat si de modernizarea actualei flotile de MIG-uri a Romaniei. Si de acolo s-au scurs alte cateva sute de milioane de euro in buzunarele afaceristilor din Ministerul Apararii Nationale. Blazonul Armatei Romane este astfel manjit de cativa netrebnici aflati in functiile cheie ale acesteia, numiti de catre ordinele lor masonice pe criterii politice. Gasim astfel in ziua de azi in fruntea Ministerului Apararii Nationale un fost sef al mafiei personale a lui Adrian Nastase, asa cum il cataloga Traian Basescu pe acesta in anul 2004. Gabriel Oprea, caci despre el este vorba este doctorand in drept si general cu 4 stele, facut probabil la apelul bocancilor. Dupa cum observati, Romania s-a umplut de doctori si generali in faradelegi. Imi cer scuze, dar nu m-am putut abtine sa nu pomenesc si de aceste mizerii ce si-au facut loc in sanul fortelor armate. Astfel cu asa exemple armata romana nu-i mai reprezinta pe romani, ci pe un grup minuscul de indivizi ce desfasoara afaceri si fac bani buni pe mortii nostri din asa-zisele teatre de operatiuni. Pentru ca asta este adevarul gol-golut. Astazi tinerii lipsiti de orice perspectiva de viitor, neavand nicio sansa de izbavire in viata, impinsi de saracie si nu de patriotism ori dragoste de tara, se inroleaza intr-o armata mercenara gata pregatiti sa fie carne de tun, folosita si tavalita de catre nu stiu ce aliati de-ai nostri. E bine ca acesti tineri sa deschida bine ochii si sa se gandeasca de doua ori inainte de a imbraca haina militara, pentru ca fara voia lor vor fi folositi de catre niste indivizi lipsiti de orice scrupule in diferitele lor interese militare. Din pacate cei care conduc destinele armatei romane nu-i mai reprezinta pe cetatenii acestei tari si suntem obligati sa luam atitudine. Adevarata armata romana este formata din noi, tinerii nationalisti ce isi iubesc patria si lupta pentru ea din dragoste. Asta e adevarata armata romana. Cei care isi pierd viata pe bani prin Irak ori Afghanistan sunt doar niste mercenari ce vor ajunge sigur in iad. Noi daca vom muri pentru cauza romanilor, cu siguranta vom ajunge langa eroii nostri sacrificati la Carei in 25 Octombrie 1944. Inchei in credinta si dragoste de Dumnezeu si stiu ca intr-o buna zi el va dispune ca invierea neamului romanesc sa se petreaca cat mai degraba ca astfel dusmanii lui sa piara asa cum piere fumul si se topeste ceara de fata focului. Imi doresc ca dupa atatea jertfe aduse de eroii nostri pe altarul cauzei noastre sfinte, sa rasara odata si soarele dreptatii asupra neamului nostru. Si nu uitati, dragi camarazi, ce ne-a invatat Corneliu Zelea Codreanu, mentorul nostru. “Tinta noastra nu e viata, ci invierea!” Va rog, sa nu uitati aceste cuvinte!
Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu